Mihaela Berciu

Trebuie să recunosc în faţa dumneavoastră, a cititorilor mei, bucuria cu care primesc aceste întrebări şi mulţumirea de sine că am reuşit să atrag atenţia asupra acestor aspecte şi să aduc în discuţie aspectul fizic şi imaginea unui profesionist de succes.

Aşa cum am mai spus, zicala „nu contează cum arăt, important este ceea ce spun” este cum nu se poate mai eronată. Este extrem de important cum arătăm pentru ca interlocutorul nostru să se concentreze pe ceea ce avem de comunicat şi nu pe discrepanţele afişate prin ţinută. Şi aici mă refer la discrepanţele dintre mesajele pe care ne dorim să le proiectăm în faţa celorlalţi. Aici apare cea mai mare diferenţă între managerii străini şi cei români. Iar când mă refer la manageri, doresc să acopăr toate nivelurile de management, de la cel mai de jos şi până la CEO. Dacă la cei tineri scăpările în alegerea ţinutei se mai acceptă, odată ajunşi manageri, interlocutorii se aşteaptă ca experienţa şi responsabilitatea funcţiei să se reflecte şi asupra ţinutei.

Spuneam că cea mai mare diferenţă reiese din mentalitatea şi, implicit, înţelegerea într-o manieră diferită a modului de proiectare a imagini profesionale corecte. Aceşti oameni nu s-au născut cu acest instinct, dar odată intraţi în mediul de afaceri, li s-a explicat de ce este important să adopte o anumită ţinută şi, mai mult decât atât, li s-a explicat că prin prisma poziţiei şi a jobului într-o companie, ei devin mesagerii acesteia, situaţie care le impune anumite reguli. Este vital, atât pentru dezvoltarea companiei, cât şi a carierei angajatului, ca aceste norme să fie respectate, întrucât ambii trebuie să „vorbească” aceeaşi limbă. Atunci când mergeţi la o întâlnire, nu mergeţi în nume propriu, ci mergeţi în numele companiei pentru care lucraţi. În negocieri sau în orice fel de discuţie de afaceri intră două sau mai multe companii, prin reprezentanţii lor. Vă rog să ţineţi cont de acest aspect, chiar dacă sunteţi proprietarul companiei.

Din ideea de mai sus se desprinde şi al doilea aspect care se reflectă în diferenţa de ţinută, şi anume, importanţa pe care o arată companiile faţă de imaginea reflectată de angajaţii lor în mediul de afaceri şi nu numai. Iar această grijă porneşte de la cei care au primul contact ca reprezentanţi ai companiei, cum ar fi cei din front office sau agenţii de vânzări, şi merge până la cei mai de sus reprezentanţi aflaţi în vârful piramidei organigramelor interne. În România, companiile au fost orientate prea mult doar pe dezvoltarea afacerii, ignorând aspectul fizic al angajaţilor.

Pe de altă parte, românii sunt oameni mândri, cu personalitate puternică şi care acceptă cu greu reguli stricte. Este foarte adevărat că anii mulţi şi grei de comunism au accentuat această rezistenţă faţă de reguli şi mai ales faţă de uniforme, fapt care se reflectă acum asupra ţinutei. Dar cred că lucrurile trebuie privite altfel, dintr-un alt punct de vedere. Ţinutele multicolore şi îndrăzneţe sunt foarte obositoare pentru cei din jur. Lăsând la o parte aspectul mesajelor pe care acestea le transmit, depăsind acest lucru, vă rog să luaţi în calcul presiunea pe care culorile tari, accesoriile mari şi gălăgioase, decolteurile adânci, fustele scurte, ţesăturile cu imprimeu aglomerat, machiajul puternic, hainele cu măsuri nepotrivite cu cele ale purtătorului şi lista poate continua, le au asupra creierului şi a puterii de concentrare a celor din jur. De parfumurile puternice, nici nu cred că mai trebuie să menţionez. Chiar vă rog să faceţi acest exerciţiu şi să fiţi atenţi la aceste aspecte când sunteţi la birou. Vă veţi da seama  cât de agresaţi sunteţi de aceste aparent mici „deraieri” de la regula ţinutelor corecte din mediul de afaceri.

Revenind la mesajele transmise prin ţinută, tot ceea ce am enumerat în paragraful anterior, în lumea de business din ţările cu istorie îndelungată în domeniu, este privit cu suspiciune faţă de interlocutor. Se consideră că nu este un profesionist, că reprezintă o companie care nu face afaceri în cel mai corect mod. Puneţi-vă în locul interlocutorilor sau a partenerilor de afaceri şi încercaţi să vă analizaţi prin ochii acestora. E un exerciţiu greu, dar merită să-l faceţi, iar concluziile pot fi revelatoare. Întrebarea pe care trebuie să v-o puneţi este: „câtă încredere îmi transmite persoana din faţa mea în ceea ce priveşte relaţia noastră de afaceri?”

Aşadar, experimentaţi!