Mihaela Berciu

Am avut deosebita plăcere de a participa la spectacolul de deschidere a Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”. Cel mai mare festival de muzică clasică din sud-estul Europei, patronat de preşedinţia României, s-a deschis la Opera Română cu spectacolul „Faust”. O punere în scenă extraordinară şi o realizare atât de impresionantă şi captivantă încât cele trei ore petrecute în sală parcă au zburat.
Dar nu despre spectacol trebuie să vă scriu eu acum, din păcate, ci despre impresia neplăcută cu care am rămas privind publicul. Mai bine zic privind cu stupoare ceea ce au ales să poarte la acest spectacol foarte mulţi dintre spectatori – n-o să spun majoritatea, deşi n-aş exagera. Recunosc, a fost o zi caldă; admit şi că, duminică fiind, poate au petrecut ziua în parc sau la iarbă verde. Numai că îmi este foarte greu să accept că nu se (mai) face diferenţa între o zi de picnic şi o seară la Operă.
Aşa cum există un protocol al oricărei manifestări sociale sau culturale, există şi o etichetă care trebuie respectată! Eticheta este aleasă, impusă şi/sau comunicată de gazde, respectiv de organizatori, şi trebuie respectată de participanţi. Astfel, indiferent de spectacol, la Operă nu se merge în bermude, maiouri, şlapi sau cu pălării de paie. Nici măcar la spectacolele matinale! Singurii cărora li s-a acceptat dintotdeauna un grad mai permisiv al ţinutei impuse de eleganţa evenimentului au fost şi sunt studenţii, elevii sau cei care îşi cumpără biletele cele mai ieftine, la balconul cel mai de sus, la galerie. Se subînţelege că aceştia fac un efort finaciar de dragul artei, pentru a putea participa şi a învăţa de la marii maeştrii care se desfăşoară pe scenă. Dar nici acestora nu li s-a permis niciodată accesul în sală altfel decât în pantaloni lungi şi cămaşă cu mânecă lungă!
Dragii mei, aşa cum am mai spus şi voi repeta la nesfârşit, ţinuta aleasă ne reprezintă şi indică gradul de respect pe care îl manifestăm atât faţă de noi, cât şi faţă de actul artistic la care am fost invitaţi să participăm şi, nu în ultimul rând, faţă de gazdele evenimentului. Performanţa artiştilor presupune respect şi reverenţă, nicidecum atitudine nonşalant sfidătoare.
În deschiderea acestui spectacol au vorbit Directorul artistic al Festivalului, domnul Ioan Holender şi Ministrul Culturii, domnul Theodor Paleologu. De asemenea, în sală se afla Preşedintele României, însoţit de Prima Doamnă a ţării.
Recunosc, sunt foarte revoltată de ce am văzut şi, mai mult decât atât, sunt indignată de grava lipsă de interes şi de respect faţă de un demers cultural de o asemenea anvergură. Această lipsă de respect se manifestă de fapt la fiecare nivel al societăţii, nu doar în faţa actului artistic de orice calibru ar fi el; din păcate, în loc de o atitudine fermă faţă de astfel de sfidări, ne complacem şi ne afundăm de bună voie în mocirla lipsei de respect. Fără ca societatea să ia poziţie educativă fermă, vom aluneca pe panta periculoasă a cursei demonstrative gen „cine şi cum poate să demonstreze că nu dă doi bani pe respect”.
Deşi aspectul educaţiei e esenţial, revin la tema rubricii de faţă – şi anume ţinuta.
Aşadar, atunci când mergeţi la Operă sau la un spectacol de teatru, faceţi un minimum de efort şi selectaţi din garderobă cele mai speciale haine pe care le aveţi. Ocazie cu care le mai aerisiţi şi nu riscaţi să vi le mănânce moliile… deşi asta ţine de frecvenţa cu care participaţi la astfel de evenimente culturale.
Doamnelor, alegeţi deux-pièce-uri sau rochii mai elegante, pe care le puteţi accesoriza cu un şirag de perle simple: clasic, corect, şic. Pentru a ridica gradul de eleganţă al ţinutei purtaţi un şal, chiar dacă e strict decorativ, ţinut pe un umăr sau în mână. Dresul ar trebui să fie nelipsit – deşi, în cazul rochiilor lungi şi al pantalonilor, se poate face o excepţie. Completaţi ţinuta cu o geantă de dimensiuni mici sau tip plic.
Domnilor, pantalonii lungi sunt obligatorii! La fel de obligatoriu şi sacoul. În ziua de azi se acceptă să nu purtaţi cravată, dar cămaşa trebuie să fie cu mânecă lungă, aşa cum ştiţi deja. Dacă manşetele se încheie cu butoni, este şi mai bine. O batistă la buzunar ar completa această ţinută cu un element cromatic cum nu se poate mai binevenit. În astfel de ocazii purtaţi pantofi de costum – nu pantofi sport, cu elastic sau inscripţii; ideal ar fi clasici, cu şiret. Sandalele sau pantofii decupaţi nu au ce caută la Operă!
Pentru cei mai tineri împătimiţi ai artei lirice, recomandarea mea este să opteze pentru pantaloni din stofă. Dacă totuşi acest lucru este aproape imposibil, atunci ii sfătuiesc să poarte pantaloni de jeans negru, pe care să-i asorteze cu o cămaşă cu mânecă lungă şi pantofi. Evitaţi tricourile şi încălţămintea sport, întrucât destinaţia lor este alta decât foaierul sau sala Operei.
În cazul domnilor, în mod special, opţiunea cromatică optimă pentru ţinuta de mers la operă este combinaţia de negru şi alb. Dar, doamnelor, dacă vă uşurează momentul alegerii hainelor potrivite înainte de spectacol, optaţi şi dumneavoastră pentru aceeaşi combinaţie şi nu veţi da greş. Accesorizaţi elegant, însă ponderat şi echilibrat, ansamblul vestimentar şi bucuraţi-vă de o seară minunată într-o lume a frumosului.
Înainte de a încheia, doresc să-i felicit pe aceia, doamne şi domni adevăraţi, care au făcut efortul de a se îmbrăca elegant într-un astfel de moment, arătând respectul cuvenit atât faţă de ei înşişi cât şi faţă de instituţia Operei Române.
Acestea fiind zise, experimentaţi!