Comandă cartea

Opera, respect impus

Scris pe data de 2009.09.24

Am avut deosebita plăcere de a participa la spectacolul de deschidere a Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”. Cel mai mare festival de muzică clasică din sud-estul Europei, patronat de preşedinţia României, s-a deschis la Opera Română cu spectacolul „Faust”. O punere în scenă extraordinară şi o realizare atât de impresionantă şi captivantă încât cele trei ore petrecute în sală parcă au zburat.
Dar nu despre spectacol trebuie să vă scriu eu acum, din păcate, ci despre impresia neplăcută cu care am rămas privind publicul. Mai bine zic privind cu stupoare ceea ce au ales să poarte la acest spectacol foarte mulţi dintre spectatori – n-o să spun majoritatea, deşi n-aş exagera. Recunosc, a fost o zi caldă; admit şi că, duminică fiind, poate au petrecut ziua în parc sau la iarbă verde. Numai că îmi este foarte greu să accept că nu se (mai) face diferenţa între o zi de picnic şi o seară la Operă.
Aşa cum există un protocol al oricărei manifestări sociale sau culturale, există şi o etichetă care trebuie respectată! Eticheta este aleasă, impusă şi/sau comunicată de gazde, respectiv de organizatori, şi trebuie respectată de participanţi. Astfel, indiferent de spectacol, la Operă nu se merge în bermude, maiouri, şlapi sau cu pălării de paie. Nici măcar la spectacolele matinale! Singurii cărora li s-a acceptat dintotdeauna un grad mai permisiv al ţinutei impuse de eleganţa evenimentului au fost şi sunt studenţii, elevii sau cei care îşi cumpără biletele cele mai ieftine, la balconul cel mai de sus, la galerie. Se subînţelege că aceştia fac un efort finaciar de dragul artei, pentru a putea participa şi a învăţa de la marii maeştrii care se desfăşoară pe scenă. Dar nici acestora nu li s-a permis niciodată accesul în sală altfel decât în pantaloni lungi şi cămaşă cu mânecă lungă!
Dragii mei, aşa cum am mai spus şi voi repeta la nesfârşit, ţinuta aleasă ne reprezintă şi indică gradul de respect pe care îl manifestăm atât faţă de noi, cât şi faţă de actul artistic la care am fost invitaţi să participăm şi, nu în ultimul rând, faţă de gazdele evenimentului. Performanţa artiştilor presupune respect şi reverenţă, nicidecum atitudine nonşalant sfidătoare.
În deschiderea acestui spectacol au vorbit Directorul artistic al Festivalului, domnul Ioan Holender şi Ministrul Culturii, domnul Theodor Paleologu. De asemenea, în sală se afla Preşedintele României, însoţit de Prima Doamnă a ţării.
Recunosc, sunt foarte revoltată de ce am văzut şi, mai mult decât atât, sunt indignată de grava lipsă de interes şi de respect faţă de un demers cultural de o asemenea anvergură. Această lipsă de respect se manifestă de fapt la fiecare nivel al societăţii, nu doar în faţa actului artistic de orice calibru ar fi el; din păcate, în loc de o atitudine fermă faţă de astfel de sfidări, ne complacem şi ne afundăm de bună voie în mocirla lipsei de respect. Fără ca societatea să ia poziţie educativă fermă, vom aluneca pe panta periculoasă a cursei demonstrative gen „cine şi cum poate să demonstreze că nu dă doi bani pe respect”.
Deşi aspectul educaţiei e esenţial, revin la tema rubricii de faţă – şi anume ţinuta.
Aşadar, atunci când mergeţi la Operă sau la un spectacol de teatru, faceţi un minimum de efort şi selectaţi din garderobă cele mai speciale haine pe care le aveţi. Ocazie cu care le mai aerisiţi şi nu riscaţi să vi le mănânce moliile… deşi asta ţine de frecvenţa cu care participaţi la astfel de evenimente culturale.
Doamnelor, alegeţi deux-pièce-uri sau rochii mai elegante, pe care le puteţi accesoriza cu un şirag de perle simple: clasic, corect, şic. Pentru a ridica gradul de eleganţă al ţinutei purtaţi un şal, chiar dacă e strict decorativ, ţinut pe un umăr sau în mână. Dresul ar trebui să fie nelipsit – deşi, în cazul rochiilor lungi şi al pantalonilor, se poate face o excepţie. Completaţi ţinuta cu o geantă de dimensiuni mici sau tip plic.
Domnilor, pantalonii lungi sunt obligatorii! La fel de obligatoriu şi sacoul. În ziua de azi se acceptă să nu purtaţi cravată, dar cămaşa trebuie să fie cu mânecă lungă, aşa cum ştiţi deja. Dacă manşetele se încheie cu butoni, este şi mai bine. O batistă la buzunar ar completa această ţinută cu un element cromatic cum nu se poate mai binevenit. În astfel de ocazii purtaţi pantofi de costum – nu pantofi sport, cu elastic sau inscripţii; ideal ar fi clasici, cu şiret. Sandalele sau pantofii decupaţi nu au ce caută la Operă!
Pentru cei mai tineri împătimiţi ai artei lirice, recomandarea mea este să opteze pentru pantaloni din stofă. Dacă totuşi acest lucru este aproape imposibil, atunci ii sfătuiesc să poarte pantaloni de jeans negru, pe care să-i asorteze cu o cămaşă cu mânecă lungă şi pantofi. Evitaţi tricourile şi încălţămintea sport, întrucât destinaţia lor este alta decât foaierul sau sala Operei.
În cazul domnilor, în mod special, opţiunea cromatică optimă pentru ţinuta de mers la operă este combinaţia de negru şi alb. Dar, doamnelor, dacă vă uşurează momentul alegerii hainelor potrivite înainte de spectacol, optaţi şi dumneavoastră pentru aceeaşi combinaţie şi nu veţi da greş. Accesorizaţi elegant, însă ponderat şi echilibrat, ansamblul vestimentar şi bucuraţi-vă de o seară minunată într-o lume a frumosului.
Înainte de a încheia, doresc să-i felicit pe aceia, doamne şi domni adevăraţi, care au făcut efortul de a se îmbrăca elegant într-un astfel de moment, arătând respectul cuvenit atât faţă de ei înşişi cât şi faţă de instituţia Operei Române.
Acestea fiind zise, experimentaţi!

Articol din categoria: General | Păreri (7) | Părerea ta!

Păreri

  • Leif

    2010.01.15 4:46 pm

    Buna ziua!
    Vreau sa fac o mica observatie: institutia Operei Romane nu mertia respectul publicului. Cei care sunt pe scena il merita. Nu dezvolt acest subiect.
    Cred ca ati amestecat putin ideea de atitudine cu cea de tinuta. Tinuta unuei persoane nu reprezinta atitudinea ei fata de ceea ce se intampla pe scena (chiar daca de multe ori asa este). Aceasta este reprezentata de lucrurile pe care le face persoana in cauza din momentul in care se aseaza pe scaun.
    Ce vreau sa spun este ca ar trebui sa incercam cu totii sa nu mai condamnam oamenii (mai ales nu dupa haine). Poate cel il papuci de casa chiar iubeste acea muzica si ii apreciaza mai mult pe cantareti decat cel in costum sau mai stiu eu ce bazaconie de imbracaminte inventata de societate.
    Si daca tot am ajuns la subiectul asta vreau sa spun ca majoritatea celor care se imbraca pompos (nu e chiar cuvantul potrivit) nu sunt decat niste snobi obsedati care ar fi in stare sa se planga pana si de Maria Callas si sa o critice. Oameni fara pic de educatie muzicala.

  • Mihaela Berciu

    2010.01.22 12:05 am

    Opera este reprezentata de cei care sunt pe scena, iar cei care merg la spectacole trebuie sa-si arate respectul fata de efortul pe care artistii si toti cei care au participat la realizarea spectacolului l-au depus. Fiecare spectacol este un eveniment special si trebuie tratat ca atare.
    Discutia este lunga, iar argumentele nesfarsite! Ceea ce este sigur, si studiile internationale o confirma, este ca exista o corelatie directa si subconstienta intre atitudine si tinuta aleasa pentru un moment anume.
    Inainte de a incheia, doresc sa subliniez ca nu pretul tinutei este important ci alegerea ei potrivita momentului si locului de desfasurare al evenimentului.
    Va multumesc ca mi-ati scris,
    Cu drag,
    Mihaela

  • Carmen Zaharia

    2010.04.22 10:59 pm

    Bună seara,
    Legat de părerea prezentată de către domnul Leif, mai sus, aş dori să menţionez câteva lucruri, pe care le consider de bun augur, dat fiind faptul că dumneavoastră, doamna Mihaela Berciu, aţi fost extrem de ..atentă, să spunem, în răspunsul oferit acestuia.
    Stilul virulent şi ironic, pe care aţi ales să îl adoptaţi în scopul de a vă face cunoscute opiniile, domnule Leif, consider că este total nepotrivit acestui context: acesta este un blog personal, care oferă celor interesaţi de educaţie, în ceea ce priveşte imaginea, în totalitatea aspectelor pe care aceasta le include. Lăsând la o parte faptul că vestimentaţia în sine are rol de a comunica gradul de respect al persoanei respective - faţă de sine în primul rând, faţă de ocazie în al doilea rând şi faţă de persoanele care participă la ocazia respectivă, nu în ultimul rând - limbajul în sine, mesajul transmis şi registrul în care se menţine pe parcursul unei situaţii de comunicare, dă indicii importante asupra multor aspecte cu privire la persoana care îl utilizează. Dat fiind faptul că, din discursul dumneavoastră reiese în mod evident totalul dezacord cu privire la necesitatea şi regulile de etichetă, am o nelămurire, pe care v-aş ruga, domnule Leif, dacă sunteţi amabil, să o clarificaţi: nu există o discrepanţă între lipsa dumneavoastră de interes faţă de utilitatea etichetei şi imaginii, în general, şi vizitarea - ba mai mult, contribuţia dumneavoastră la dezvoltarea discuţiilor - unui site cu temă educativă în domeniul etichetei? Vă mulţumesc pentru atenţia acordată!

  • Carmen Zaharia

    2010.04.22 11:07 pm

    Aş dori să fac o completare: în prezentarea de mai sus, este vorba de “un site care” SE “oferă celor interesaţi de educaţie…” etc. Îmi cer scuze pentru omiterea lui “SE”!

  • Carmen Zaharia

    2010.04.22 11:25 pm

    Mul’umim pentru informaţiile de mai sus, doamna Mihaela Berciu! Sunt extrem de multe persoane - extrapolând ceea ce am avut ocazia să constat prin experienţele personale - care doresc să fie informate în ceea ce priveşte modul corect de a-şi alege vestimentaţia atunci când merg la operă sau în orice alt loc cu destinaţie specială şi care, contrar impresiei domnului Leif - la care nu pot evita să mă raportez, în contextul actual - vor să evite discomfortul de se simţi nepotrivit îmbrăcate şi sunt conştiente de impactul, necesitatea şi gradul de respect pe care îl presupune o ţinută corect aleasă.
    În acelaşi timp, educaţia în domeniul imaginii vizează un ansamblu de aspecte, care, pentru a avea efectul adecvat, este necesar să fie unitar, echilibrat şi complet, ceea ce necesită - ca în orice alt domeniu - o informare corectă şi coerentă. Orice dezechilibru creat prin discordanţe este vizibil şi în defavoarea …”purtătorului”, să spunem.
    Sunt atât de multe persoane care pierd atât de mult prin lipsa de atenţie acordată şi lipsa de conştientizare a propriei imagini!!!

  • Raluca

    2010.06.02 8:09 pm

    Desi poate fi adevarat faptul ca tinuta unui spectator la Opera nu denota neaparat atitudinea sa fata de evenimentul la care asista (institutie, gazde, interpreti, ceilalti spectatori…), totusi ar fi bine ca intre angajatii Operei Romane sa existe si cateva persoane care, in momentul intrarii in sala de spectacole, sa verifice acest lucru la viitorii spectatori. La unele restaurante si hoteluri care impun o anume vestimentatie exista chiar o garderoba cu sacouri de imprumut pentru cei mai neglijenti! Dar, evident, solutia optima ar fi autoanaliza stricta a aspectului personal inainte de a iesi pe usa locuintei, si pentru aceasta e binevenit acest blog - mie cel putin imi este extrem de util cand vreau cu tot dinadinsul sa evit “gafele” vestimentare. Multumesc!

  • Mihaela Berciu

    2010.07.04 2:43 pm

    Draga Raluca,
    Cel mai important este respectul fata de sine si fata de ceilalti. Etalonul trebuie sa fim, intotdeauna, noi insine si este bine sa aratam acest lucru celorlalti, care poate ca vor face un minim de efort data viitoare. Cele mai greu de obtinut si de intretinut sunt increderea in calitatile proprii si stima de sine, iar lipsa lor duce la greseli de tot felul, pornind de la vestimentatie si pana la vorbele rostite. Pentru a avea succes in ceea ce vrem sa facem si sa devenim, acesta este primul pas pe care trebuie sa-l facem: sa ne apreciem corect valorile si potentialul. Prin felul in care ne prezentam in lume transmitem sentimentele pe care le simtim fata de noi in relatie cu un eveniment sau un moment anume. Este o reactie subconstienta.
    Multumesc pentru mesajul trimis si astept cu interes si altele :) Cu drag,
    Mihaela

Părerea ta